Scriitorul Gabriel Bota, motiv de bucurie după ce a fost bătut de un taximetrist sub privirile îngrozite ale fiicei și ale soției

Scriitorul Gabriel Bota are motiv de bucurie la câteva luni, după ce a fost victima unei agresiuni. Un taximetrist l-a lovit cu bestialitate, după ce artistul l-a rugat să își mute mașina parcată în fața porții sale. Scenele violente s-au petrecut sub privirile îngrozite ale fiicei și ale soției scriitorului, care erau în autoturism.

Scriitorul Gabriel Bota, fericit pentru că noul lui roman este foarte apreciat

Gabriel Bota a lansat romanul “Motanul s-a sinucis” la începutul lunii trecute în Cluj-Napoca. Recent, el a mărturisit într-un mesaj postat pe o rețea de socializare că este fericit de recenziile primite din partea a doi autori care i-au citit volumul.

“Am primit 2 recenzii la #motan și le mulțumesc autorilor pentru timpul acordat dar, mai ales, le mulțumesc pentru onestitate 🙂
Și da, #motanul e o carte care enervează :)))”, a scris Gabriel Bota pe contul lui oficial de Facebook.

Adevăratul motiv pentru care criminalul Kostas PASSARIS a fost ținut singur în cameră...

Cine este Anna Török, soția lui Florin Piersic. Cei doi au trăit o...

Înainte să își lanseze romanul, organizatorul Festivalului Internațional de Carte Transilvania a declarat: “Adevărul nu aduce fericirea, de-asta pentru filosofi nici n-a fost prea important. Povestea asta este atât de reală, încât poate să pară incredibil de neadevărată. De fapt, toate poveștile pe care le citiți în această carte sunt reale și mi s-au întâmplat într-o oarecare măsură mie, autorului. Ele sunt decupaje de viață, decupaje pe care le puteți face oricare dintre voi, trebuie doar să aveți răbdare și să așteptați un răsărit de soare cu o foarfecă în mână. Inclusiv cartea în sine este o poveste reală pe care am decupat-o din propria viață cu o foarfecă dintr-un aliaj de aluminiu cu mânere roșii. Am făcut asta timp de o lună, pentru că această carte s-a scris într-o singură lună, într-un noiembrie în care foarfeca a pus stăpânire zi și noapte pe ființa mea și nu mi-a mai dat drumul. Când am revenit la forma mea de om, cartea era terminată, poveștile erau spuse, iar lumea era intrată oficial în iarnă!”.

De-a lungul timpului, scriitorul a mai publicat volumele: Nu mă numesc Eu!, Poezie, 2012, Sushi, poezie, 2014, Mind trip, jurnal psihoekstazic, 2016. Gabriel Bota a călătorit mult, a fost în expediție la Polul Nord, a pedalat aproape 5.000 de kilometri pentru a promova lectura și organizează evenimente culturale inedite.

Scriitorul Gabriel Bota, agresat fizic de un taximetrist

Gabriel Bota a fost bătut de un taximetrist, după ce a îndrăznit să-i spună acestuia să își mute mașina pe care a parcat-o în fața casei sale. Cunoscutul scriitor a povestit într-o postare făcută publică întreaga experiență nefericită, care le-a afectat enorm pe fiica și soția sa, aflate în autoturismul cu care voiau să plece în oraș.

“Trăiesc în țara cefelor-late, a țiganilor, hoților, infractorilor, încrezuților, lașilor, nepăsătorilor, jegurilor, miștocarilor, tupeiștilor și mizerabililor. Da, oameni buni, asta e țara în care trăiesc și pe care sper să o părăsesc cât mai curând. De această dată, foarte hotărât. Pentru că azi am fost lovit, înjurat, batjocorit de instituții, înjosit pur și simplu. Este efectiv incredibil ce mi s-a întâmplat, efectiv încă nu pot accepta că se mai poate întâmpla așa ceva în plină zi în mijlocul Clujului.

Istoric: dau să ies din curte cu mașina. În mașină eram cu fetița și cu soția. În fața porții este parcat un taxi fără șofer (pe stradă, nicio altă mașină parcată, deci loc berechet; peste drum, parcare publică aproape goală). Bun. Claxonez, nimic. Aștept, aștept, fetița mea tot mai neliniștită că de ce nu putem pleca. Iar așteptăm, iar nimic. Într-un târziu vine un ceafă-lată cu față de infractor (și sigur cu un trecut de infractor), cu lanțul cu Hesuse la gât și cu șlapi dă marcă în picioare. Omul (până în acel moment încă om) fără nici o treabă (probabil venea de la păcănelele de peste drum).

Îi spun: «Omule, dă mașina la o parte, că vreau să ies! Oare n-ai observat că e curte și poartă?». Dar omu’ devine jeg instant, își dă arama pe față și începe să mă înjure. Adică, stai, cum îmi permit eu să-i atrag atenția că n-a parcat unde trebuie? El are voie oriunde. Că doar e jeg și prost-crescut. Apoi dă să-și încoarde mușchii și vine către mașina mea. În acel moment, văzând că am de-a face cu infractori, ies din mașină cu gândul că lângă mine sunt fetița și soția mea, care puteau fi puse în pericol. Nici nu mă dau bine jos că, lângă jegos, mai apare nu știu de unde alt jegos. Îmi dau seama că situația poate deveni periculoasă. Dar nici nu-mi termin evaluarea din minte că Jegosul nici nu mai stă pe gânduri și mă lovește fără drept de apel în față.

Până să mă desmeticesc, jegoșii deja s-au urcat în mașini și au fugit! Apuc doar să rețin numărul Jegosului care m-a agresat: CJ-02-NFN, un Ford Focus argintiu break de la Taxi Nova. Bun. Până acum: înjurat și lovit. Urmează batjocorirea și umilința. Soția sună la 112. Răspunde o doamnă, soția îi spune ce se întâmplă și solicită un echipaj de poliție. Răspunsul doamnei de la Serviciul de Urgență 112 este simplu: «N-am de ce să vă trimit poliția, mergeți acasă ori mergeți dumneavoastră la poliție și depuneți plângere».

Soția perplexă, iau eu telefonul îi spune doamnei iar ce s-a întâmplat, că sunt victimă agresată și cer un echipaj. Doamna iar, că nu e nevoie. Eu simt că o iau razna. Îi spun iar: «Doamnă faceți-mi legătură cu poliția, e vorba de agresare, e vorba de martori care au văzut totul. Ce trebuia să se întâmple, să fiu omorât sau mai rău, să fie omorâtă soția ori fetița?». Și doamna zice scurt: «Nu e caz de poliție. Dacă doriți, vă trimit un echipaj SMURD». Și cu asta, basta!

Adrenalina începe să urce tot mai tare și simt că efectiv o iau și eu razna. Soția e speriată, fetița mea și mai tare (tocmai asistase la o scenă violentă în care tatăl ei fusese lovit). Ce să fac? Sun la un prieten polițist și îi cer îndrumări. Până la urmă, mă pune în legătură cu poliția, dar poliția nu poate veni decât peste vreo oră și ceva fiindcă e doar un echipaj (vineri, la ora 15.30, în mijlocul Clujului!!!). Mi se recomandă ori să aștept, ori să merg la UPU și apoi la secție, să depun o plângere.

Mor efectiv de nervi. Norocul că doamna care m-a sunat a fost incredibil de amabilă și empatică și mi-am dat seama că nu poate face mai mult. Bun. Atunci, hai să fac eu cercetarea. Iau numărul de telefon al unei persoane care a văzut totul și, de bună voie, îmi spune că vine ca martor. Acea persoană lucrează la sala de jocuri de peste drum și chiar îmi spune că Jegul e un obișnuit recalcitrant al casei”, a scris Gabriel Bota pe pagina lui de Facebook.

Cu maxilarul rupt, scriitorul a așteptat ore bune pe holurile spitalului

“Apoi sun la compania de taxi Nova, care efectiv nu mă bagă în seamă. Cineva din secretariat mă trimite elegant la plimbare și-mi spune că nu pot să-mi furnizeze numele Jegului. Tâmpla mea e tot mai aproape de un AVC. Realizez tot mai tare ce ar fi putut să pățească fetița mea, familia mea într-o situație de acest fel. Simt tot mai tare că trebuie să-l prind pe Jeg, să-l nenorocesc, să-l leg cu o funie de mașină și să-l târăsc prin oraș.

Cumva mă calmez. Ce-i de făcut? Decid să merg la Urgență. Le las pe fete acasă și pornesc către Urgența de la Chirurgie 2. Deja falca s-a umflat, maxilarul e fracturat, sunt amețit și stomacul dă să erupă. Ajung la Chirurgie 2, stau, stau. La un moment dat, sunt întrebat ce e cu mine. Mi se zice „stați puțin”, să întreb. Aștept iar. După o vreme iar nedefinită, doamna se întoarce și mă trimite la UPU pe Clinicilor, fiindcă doctorul de gardă a zis că nu e de competența lor să constate ce e cu mine!

What??? Iar mi se urcă AVC-ul la tâmplă. Îi mulțumesc și mă pornesc spre UPU. Ajung la UPU. Stau deja de 2 ore și 40 de minute. Stau și încă aștept să fiu consultat. Între timp au apărut 9 alcoolici agresivi, toți legați și toți puși la primă observație. Simt că doar un AVC mă mai poate salva de la toată această nepăsare și umilință pe care trebuie să o trăiesc în țara mea, unde mi-am dedicat sufletul până la epuizare pentru educație și cultură.

Bun. Recapitulez: sunt înjurat, sunt lovit, viața mea și a familiei este pusă în pericol în mijlocul zilei și-n mijlocul Clujului, Jegul este liber și bine-merci, Serviciul de urgență 112 mi-a dat cu tifla, poliția încă n-a făcut nimic, la UPU stai ca un bou și aștepți după alcoolici. Nu e bai. Încă aștept, pentru că nu mă voi opri până nu-l identific pe Jegos, voi depune plângere penală și voi cere să fie tras la răspundere (chiar dacă știu că totul e în van în România). Și voi depune plângere penală și împotriva Serviciului de urgențe 112. Încă aștept. S-au făcut 3 ore de când aștept la UPU și au mai apărut doi alcoolici agresivi. Jegosul e încă liber în țara în care poți fi ucis sau poți să mori liniștit cu instituțiile care-ar trebui să te apere, lângă tine!

Oameni buni, dincolo de toate, vă spun: comorile noastre culturale nu există, e doar o iluzie poleită în festivaluri chic, asta e România de azi. O văd în fiecare zi, dar m-am mințit pe mine însumi până acum că poate totuși lucrurile se vor schimba cândva. Scuzați-mi expresia, dar: Adio, țară de căcat!”, a mai notat scriitorul Gabriel Bota, potrivit ziaristii.com.